Ce este registrul de limbă?

Ce este registrul de limbă?

Unul dintre aspectele uzuale pe care un traducător le poate întâlni în activitatea sa este forma variabilă a limbii folosite în textul sau documentul de tradus. Este vorba, deci, despre nivelul de limbă folosit care poate să difere în funcţie de caracteristicile vorbitorului şi ale situaţiei de comunicare în care se află acesta. În termeni de specialitate se numeşte registrul de limbă.

Dacă ţinem cont de particularităţile vorbitorului trebuie să menţionăm educaţia primită în familie, nivelul de instruire, vârsta, dispoziţia de moment, capacitatea de a folosi un registru sau altul. Dacă ţinem cont de situaţia de comunicare, vorbim şi de gradul de intimitate dintre vorbitori sau de raportul ierarhic în care se află aceştia.

În limba franceză, de exemplu, există trei registre de limbă principale (familiar, curent, elevat), fără prea multe limite precise între ele. Distincţia se poate face mai bine la nivelul lexicului folosit şi mai puţin în ceea ce priveşte structura gramaticală folosită. Acelaşi lucru se poate aplica şi în limba română, unde pilit din registrul familiar înseamnă beat în registrul curent, dar în stare de ebrietate în cel elevat; alt exemplu ar fi a se curăţa (familiar), a muri (curent), a deceda, a sucomba (elevat).

Cel care vorbeşte sau care studiază limba, chiar şi un vorbitor nativ, poate face nu numai greşeli de pronunţie, lexicale sau gramaticale, dar şi de registru de limbă, dacă cel folosit nu este corespunzător situaţiei de comunicare în care se află. De exemplu, dacă într-un anturaj unde se vorbeşte în registrul curent o persoană foloseşte registrul familiar sau elevat, ceilalţi vorbitori se simt şocaţi.

Registrul familiar este destinat în general comunicării orale unde nu există constrângeri sociale: familie, prieteni, colegi de muncă fără nivel ierarhic. Este bazat pe spontaneitate şi este influenţat de limba secundară, populară. Îl putem întâlni şi în literatura beletristică, doar pentru a reda vorbirea în acelaşi registru. Poate cuprinde propoziţii scurte, fără predicat, ce pot include cuvinte argotice sau vulgare. Vorbitorul va căuta să fie expresiv folosind exagerări intenţionate, hiperbole.

Registrul curent cuprinde cuvinte folosite şi înţelese de oricine. El se foloseşte la cumpărături, când cerem informaţii, în relaţiile profesionale etc., între persoane care se cunosc, dar nu sunt apropiate. În general este folosit oral, dar nu exclusiv. Presa foloseşte acest registru de limbă. Termenii sunt precişi, fără noţiuni de specialitate, cu fraze simple neutre, fără efecte stilistice.

Registrul elevat este unul exclusiv scris. Este opusul celui familiar, lipsit de spontaneitate, îngrijit în mod conştient. Este folosit în medii socioculturale elevate, în comunicări foarte politicoase, discursuri. Este influenţat de limba literară, ce are un caracter artistic, ceea ce registrul elevat nu prezintă. Lexicul elevat este bogat, căutat şi cuprinde cuvinte rare. Frazele sunt complexe şi bine construite cu moduri şi timpuri verbale mai variate decât la celelalte registre. Vorbitorul va urmări să realizeze şi efecte stilistice.

Astfel, este evident că un bun traducător stabileşte inițial şi tipul de registru de limbă folosit înainte de a traduce propriu-zis.

By | 2018-01-03T12:39:42+00:00 februarie 21st, 2017|Articole|0 Comments