Particularităţi de sens ale limbii engleze

Particularităţi de sens ale limbii engleze

Multe din limbile indo-europene, cu precădere limbile vechiului continent, prezintă numeroase asemănări la nivel semantic. Acestea se datorează în mod cert strămoşului comun al acestor limbi, care datează încă din preistorie, odată cu sanscrita timpurie.

Cu mici excepţii, cuvintele care denumesc lucruri, stări, fiinţe sau idei sunt primitive, simple şi uşor de reprodus, deoarece acestea au fost, probabil, la fel de scurte şi uşoare pentru primii Homo Sapiens Sapiens. Astfel, referindu-ne la limba engleză, putem exemplifica ideea cuvintelor scurte, uzuale prin: mother, mom (mamă), father, dad (tată), brother (frate), son (fiu), daughter (fiică), boy (băiat), girl (fată), man (bărbat), woman (femeie), baby (copil), friend (prieten). Putem menţiona părţile corpului: hand (mână), foot (picior), eye (ochi), ear (ureche), heart (inimă), arm (braţ), face (faţă), nose (nas), mouth (gură), body (corp), head (cap), knee (genunchi), ankle (gleznă), thigh (coapsă), neck (gât), hair (păr), beard (barbă), tooth (dinte), finger (deget), nail (unghie).

Se pot aminti şi cuvinte ce denumesc animale sau păsări comune: cat (pisică), dog (câine), horse (cal), bull (taur), ox (bou), cow (vacă), lamb (miel), donkey (măgar), duck (raţă), lion (leu), bear (urs), wolf (lup), pig (porc), hen (găină), goat (capră), frog (broască), bird (pasăre), fish (peşte). Cuvintele simple, uzuale şi monosilabice sau bisilabice sunt şi cele care denumesc sentimente, elemente ale naturii sau trăsături.

De asemenea, aceeaşi idee se aplică şi la verbe care exprimă stări și acţiuni de origine primitivă: meet (a se întâlni), come (a veni), go (a pleca), eat (a mânca), drink (a bea), sleep (a dormi), wake (a trezi), talk (a vorbi), walk (a merge), run (a alerga), dive (a se scufunda), swim (a înota), die (a muri), do (a face), make (a construi), work (a munci), give (a da), be (a fi), have (a avea). La ele se pot adăuga verbele modale ale limbii engleze: must, will, shall.

Dar de ce sunt toate aceste cuvinte uzuale aşa de scurte? Pentru că nevoia primează întotdeauna. Primele limbi vorbite de oameni conţineau cuvinte cu majoritatea combinaţiilor de sunete monosilabice şi bisilabice. Când a apărut nevoia de cuvinte mai sofisticate, cele monosilabice şi bisilabice nu au mai fost suficiente şi aşa s-au format cuvintele mai lungi.

La fel ca în orice situaţie, de-a lungul istoriei sale, umanitatea s-a dovedit cel puţin inventivă, mai ales la nivelul comunicării. Astăzi, limba suferă constant modificări sub orice aspect, chiar şi academic, datorită acestei nevoi permanente a omului de adaptare la cerinţele societăţii, din ce în ce mai dezvoltate, pluraliste şi globalizate.

By | 2018-01-05T09:14:34+00:00 mai 18th, 2017|Articole|0 Comments