Savoarea limbii române!

Savoarea limbii române!

Este un lucru bine cunoscut că limba română este bogată şi plină de inventivitate, haz şi expresii absolut neobişnuite. Unele dintre aceste expresii sunt aparent lipsite de logică şi sunt amuzante atât pentru vorbitorii de limbă română, dar şi la traducerea lor în limba engleză.

A-i face cuiva capul calendar înseamnă să zăpăceşti pe cineva vorbind. Expresia este foarte veche, iar explicaţia tine de la faptul că în antichitate cifrele, datele astronomice, geografice sau istorice care apăreau în calendar erau peste puterea de înţelegere a oamenilor de rând.

Aurul nu are miros este o expresie de pe timpul împăratului Vespasian, urmaş al lui Nero, care a pus taxe pe toaletele publice. Într-un dialog cu Titus, fiul lui, Vespasian, acuzat şi umilit de popor, i-a spus: Uite, banul nu are miros.

A se duce pe apa Sâmbetei este folosită în sensul de a dispărea şi vine de la credinţa veche în râul care se vărsa în Infern, numit apa Sâmbetei (sau Styx). Orice cădea în această apă se pierdea pe veci.

Muncă de Sisif se referă la un rege din Corint, pedepsit de zei să rostogolească în sus un bolovan către vârful unui munte din Infern. Astăzi sensul este de muncă făcută inutil.

A fi în al 7 / 9-lea cer este o expresie veche, referitoare la o stare de beatitudine, bucurie extremă. În credinţa populară paradisul este împărţit în mai multe bolţi cereşti, fiecare reprezentând o treaptă mai înaltă a spiritului uman; cea mai înaltă era cea a celor fericiţi.

Vorbă de clacă este o expresie referitoare la vorbe fără miez, de flecăreală şi este preluată din viaţa de la sat, unde mica adunare a vecinilor este denumită clacă. La clacă sătenii se ajută reciproc la muncă şi se distrează cu răspândirea bârfelor din zonă.

Codrul Vlăsiei este inspirată de un loc real din nordul Bucureştiului unde existau numeroase bande de hoţi şi tâlhari, care furau fără reţineri şi fără ruşine. De obicei este folosită pentru a defini corupţia la nivel politic.

Dacă tăceai, filosof rămâneai este folosită foarte des în limba română şi este de fapt o maximă latinească a lui Boethius care a ajuns să fie închis pentru declaraţii care nu au fost pe placul regelui. Este folosită de obicei când cineva face declaraţii care îi înrăutăţesc situaţia.

E lesne de înţeles, deci, că limba română este bogată în culoare, plină de nuanţe inedite şi referințe variate. Atât pentru vorbitorii autohtoni, dar mai ales pentru străini, limba română este un deliciu!

By | 2018-01-05T08:54:35+00:00 aprilie 27th, 2017|Articole|0 Comments