Un altfel de traducător

Un altfel de traducător

Pentru majoritatea dintre noi folosirea tuturor simţurilor este un lucru banal, lipsit de importanţă sau atenţie. Însă pentru aceia cărora le lipseşte unul dintre simţuri sau îl au slab dezvoltat, viaţa este puţin diferită.

La televizor vedem emisiuni care au undeva în dreapta jos un chenar în care o persoană traduce prin semne persoanelor care nu aud sau au auzul slab. Rolul acestei persoane este de a transpune în limbajul semnelor ceea ce se spune în respectiva emisiune. Dar dacă ne gândim la copii, la elevii din şcolile normale care au probleme de auz?

Există şcoli în care, alături de profesorul de la catedră, se află un interpret în limbajul semnelor. Acesta are un rol delicat, deoarece asupra lui cade sarcina de a face experienţa elevului surd la şcoala normală un eveniment pozitiv, care să îi facă plăcere. Acest interpret nu doar traduce spusele şi explicaţiile profesorului, ci oferă acces la sunetele şi conversaţiile din jurul elevului. Acest aspect introduce elevul surd în cadrul orelor de curs şi îl menţine activ. Dincolo de traducerea propriu-zisă, interpretul limbajului semnelor din clasă trebuie să ţină cont de nivelul de studiu, capacitatea intelectuală, dezvoltarea socială şi interpersonală a elevului căruia îi traduce. Deci are un rol activ în actul educaţional, care nu trebuie neglijat.

Există situaţii în care interpretul limbajului semnelor devine unealta disciplinară a profesorului, ceea ce reprezintă o greşeală. Astfel, elevul surd, cât şi interpretul, trebuie să se comporte respectuos şi să ofere încredere. Dacă interpretul se transformă în acea unealtă disciplinară, elevul surd poate să înţeleagă că e tratat diferit faţă de ceilalţi. Dacă interpretul prezintă semne de supărare pe elevul surd, acesta din urmă poate refuza să comunice cu profesorul, de frica sau ruşinea interpretului, şi actul educaţional eşuează.

Rolul interpretului limbajului semnelor în şcoală nu este, totuşi, unul fix. Odată cu dezvoltarea capacităţilor intelectuale, sociale sau interpersonale ale elevului surd, şi interpretul trebuie să se adapteze în mod constant la nevoile elevului. O relaţie pro-activă trebuie menţinută între elev – interpret – profesor, pentru ca actul educaţional să producă un individ gata de a lua în piept societatea, cu toate uneltele necesare pentru a-şi construi o viaţă normală.

By | 2018-01-05T09:12:29+00:00 mai 16th, 2017|Articole|0 Comments