Deşi nu multe persoane sunt conştiente de veritabila semnificaţie a sãrbãtorii care tocmai urmeazã, aceasta este o reacţie împotriva subjugãrii clasei muncitoare. De fapt, în fiecare an claselor conducãtoare din întreaga lume li se aminteşte, astfel, de vulnerabilitatea lor şi de faptul cã muncitorii pot învinge prin cooperare şi solidaritate.

I Mai Muncitoresc s-a nãscut din lupta muncitorilor pentru o zi de lucru de 8 ore, nu de 10 ore, nu de 12 sau 14, nu un program de lucru care sã depindã de ,,bunãvoinţa’’ angajatorului. Deşi Rusia a instaurat ziua de muncã de 8 ore în anul 1810, Anglia a acceptat un program de 10 ore în 1847, iar Franţa a fost de acord cu lucrul zilnic de 12 ore d-abia dupã Revoluţia din 1848. Cu toate acestea, America a luptat mult pentru ziua de lucru de 8 ore, aceasta devenind o prioritate abia dupã 1863. Anul 1886 a adus cel mai mare numãr de muncitori care cereau program de lucru de 8 ore pe strãzile din Chicago, nãscându-se astfel prima manifestare de 1 Mai.

România a sãrbãtorit oficial pentru prima data aceastã zi în anul 1939. Odatã cu venirea comuniştilor, sãrbãtoarea a devenit un eveniment de amploare care slãvea ideologia comunistã. Dar Revoluţia din 1989 a detronat puterea comunistã, astfel încât sãrbãtoarea, care era iniţial Ziua Muncii şi a clasei muncitoare, a fost datã uitãrii pentru mai mulţi ani.

Timpul ne-a reamintit istoria acestei zile importante pentru clasa muncitoare, iar românii au înţeles cã o astfel de zi se sãrbãtoreşte cel mai bine în aer liber. De fapt, românii se bucurã, de obicei, în aceastã perioadã de o minivacanţã, perfectã pentru o cãlãtorie la munte sau la mare.

Anul 2018 a adus 2 zile libere pentru angajaţi (luni – 30 aprilie şi marţi – 1 mai) şi o vreme tocmai bunã pentru petrecerea timpului în aer liber. Deşi nu mai este zi liberã, românii ar trebui sã ştie cã în perioada comunistã se sãrbãtorea şi ziua de 2 mai ca Ziua Tineretului. Poate cã societatea modernã ar putea repune şi aceastã sãrbãtoare pe o nouã axã, remodelându-i semnificaţiile.