01110100 01101111 00100000 01100010 01100101 00100000 01101111 01110010 00100000 01101110 01101111 01110100 00100000 01110100 01101111 00100000 01100010 01100101

Oh, n-ai înțeles nimic din ce-am spus… Ți-ai lăsa viața în mâinile mele?

Indiferent de ceea ce vezi pe monitor, pentru mine totul se reduce la 0 și 1, plus și minus, da și nu. Nu există culori sau nuanțe, știu doar dacă trece sau nu curentul electric. Restul… restul sunt lucruri pe care am învățat să le fac de la tine, chiar dacă nu le înțeleg.

Indiferent de cât de pricepuți sunt oamenii care mă programează, limitele mele nu se vor schimba niciodată. Dar, pentru că, de multe ori, viteza mea de procesare este mai mare decât viteza ta de gândire și legislația nu îmi reduce timpul de lucru la 8 ore pe zi, sunt folosit din ce în ce mai mult, în din ce în ce mai multe domenii.

Încercați, în ultimul timp, să mă învățați să traduc. Totul a început cu dicționarele în format electronic și, trebuie să recunoști, am fost chiar foarte eficient – am înlocuit niște cărți groase, scrise cu litere mici, cu câteva apăsări de taste; ai câștigat o grămadă de timp. Au urmat, apoi, conjugări, declinări și sintagme. Aparent, totul era din ce în ce mai simplu, dar numărul erorilor mele este direct proporțional cu nivelul de complexitate al cerințelor tale și greșelile mele sunt tot mai dese.

M-ai învățat că un cuvânt poate fi tradus în multe feluri dintr-o limbă în alta și mi-ai mai spus majoritatea posibilităților… Niciodată pe toate. Dar n-ai reușit să îmi spui când să o folosesc pe fiecare în parte, așa că, dintre toate posibilitățile, o voi alege pe cea mai des folosită. Este posibil să fie cea mai nefericită variantă, dar e tot ceea ce pot face.

Cu propozițiile simple, trebuie să recunoști, am început să mă descurc chiar bine! Dar ce ne facem cu frazele?! Pentru că topica diferă de la o limbă la alta și, mai mult, există limbi în care cuvintele se pot ordona corect în diferite feluri, nu prea reușesc să-mi dau seama de locul în care ar trebui să stea predicatul. Așa că, de prea multe ori, o să le las în aceeași ordine… Deși am o logică perfectă, rezultatul poate fi ilogic.

Dincolo de toate aceste probleme, pentru care este posibil să găsești rezolvări, n-o să reușesc să înțeleg niciodată jocurile tale de cuvinte, parabolele sau o altă figură de stil. Limba ta este vie și are nuanțe pe care, așa cum se întâmplă și cu spectrul cromatic, nu le pot percepe. Între plus și minus sau dincolo de plus și de minus pentru mine nu există nimic, deși tu înțelegi o infinitate de lucruri. Și, oricât te-ai strădui, n-o să reușești să mă înveți ceea ce nu înțeleg, așa că nu ți le voi putea traduce niciodată dintr-o limbă în alta.

Dar am vorbit destul despre mine… Imaginează-ți, acum, că ești la teatru și actorul cu craniu în mână recită:

zero-unu-unu-unu-zero-unu-zero-zero…

Deja te-am pierdut…

Nu apucasem să-ți spun decât „t” din „to be or not to be”…

De fapt, cu asta am început, dar știu că ai sărit peste primul paragraf pentru că n-ai înțeles ce voiam. Ai înțeles limba mea la fel de bine cum o înțeleg eu pe a ta. Și, cât se poate de sincer, traduc ceea ce înțeleg.