În general, figura paternă dintr-o familie este o parte importantă în educaţia copiilor poligloţi. E un lucru ştiut că taţii comunică succint, la obiect. Taţii nu au timp de pierdut şi vor doar faptele, nu detaliile neimportante, astfel încât totul să fie organizat şi eficient.
Acest gen de comunicare eficientizează procesul de educaţie al copilului poliglot. Un bun exemplu ar fi să comparăm stilul de comunicare al mamei cu cel al tatălui într-o situaţie cotidiană. Aşadar, mama ar putea spune: Începusem să pregătesc cina şi m-am dus la frigider să iau laptele. Mă gândeam că e în spatele sucului de portocale şi, din moment ce cumpărasem un bidon mare ultima dată, nu puteam să văd în spatele bidonului. Am dat la o parte sucul de portocale şi mi-am dat seama că laptele era acolo, dar nu mai rămăsese suficient. M-am gândit să cobor să cumpăr de la magazin, dar copilul dormea şi nu voiam să îl trezesc. A trebuit să amân cina, ceea ce este în regulă, dar, ca să o termin, avem nevoie de lapte. Tatăl ar spune: Pregăteam cina şi am rămas fără lapte. Dacă vrei să mănânci, du-te şi ia lapte.
Este evidentă diferenţa de stil în comunicare. De multe ori şi noi avem tendinţa de a căuta ideea principală dintr-o pagină web fără a fi atenţi la detalii. Acelaşi aspect poate fi regăsit şi în stilul de educare al copiilor, dar cu atât mai mult al copiilor vorbitori de două sau mai multe limbi. Această atribuţie este considerată a fi mai mult a mamei, cel puţin când copiii sunt mici. Totuşi, contribuţia tatălui la momentele cheie în dezvoltarea lingvistică a copilului este esenţială. Este important ca şi mama şi tata să-şi înţeleagă reciproc tipul de comunicare cu copilul poliglot, astfel încât procesul educativ, şi aşa destul de dificil, să funcţioneze.
Deci, câteva sfaturi ar putea fi utile atunci când aveţi un copil vorbitor de mai multe limbi:
- Conştientizaţi modul în care comunicaţi!
- Îmbunătăţiţi expresivitatea în comunicarea cu copilul dumneavoastră!
Lăsaţi şi bărbaţii să educe copiii!
