Mai mult ca oricând diferența dintre generații este mai evidentă. Copiii de astăzi s-au născut cu potențial intelectual incredibil și cu multă creativitate. Pentru un copil, curiozitatea este izvorul întrebărilor ce îl ajută, care, prin intermediul jocului, cunoaște lumea înconjurătoare, dar și pe sine. Varietatea largă de jocuri oferă copiilor posibilitatea de a dezvolta abilități sociale, emoționale, fizice și creative, pe lângă cele cognitive.

Există o sumedenie de teste de personalitate, de inteligență etc, precum testul de gândire creativă TORRANCE. Aceasta din urmă produce rezultate conform cărora gândirea creativă a copiilor se diminuează în timp. Aceasta se datorează practicilor educaționale convenționale din școli.

De la cele mai mici vârste, la grădiniță, 98% dintre copii sunt genii creative; ei pot găsi un număr infinit de moduri în care să utilizeze o agrafă de hârtie. În schimb, la maturitate, mulți îi găsesc una sau două întrebuințări, doar. Puțini știu că există 915 milioane de feluri în care se pot combina 6 cărămizi lego. Această calitate pe care o dețin în copilărie se reduce drastic odată ce copiii trec prin sistemul de școlarizare. Până la vârsta de 25 de ani, doar 3% dintre copii rămân genii creative.

Conform unui raport publicat de Forumul Economic Mondial, multe sisteme de educație de astăzi sunt deja deconectate de la abilitățile necesare funcționării pe piețele actuale de muncă. În raport se subliniază modul în care școlile au tendința de a se concentra în primul rând pe dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor și pe competențe în cadrul unor discipline tradiționale, și nu pe promovarea abilităților, cum ar fi rezolvarea problemelor, gândirea critică sau creativitatea. Aceeași instituție mondială a afirmat că în 2020 clasamentul abilităților și competențelor necesare în câmpul muncii se va axa pe:

  • rezolvarea problemelor complexe,
  • gândirea critică,
  • creativitatea,
  • lucrul cu oamenii,
  • munca în echipă,
  • inteligența emoțională,
  • analiza și luarea deciziilor,
  • optimizarea serviciilor,
  • negocierea,
  • flexibilitatea cognitivă.

În Noua Zeelandă cercetătorii au comparat copiii care au învățat să citească la vârsta de 5 ani cu cei care au învățat la vârsta de 7 ani. Când aveau 11 ani, ambele grupuri de copii aveau aceeași capacitate de citire, dar copiii care au învățat să citească la 7 ani au prezentat un nivel superior de înțelegere. Una dintre explicații este că au avut mai mult timp să exploreze lumea din jurul lor prin joc.

Așadar, este clar că pregătirea copiilor pentru viitor necesită o reevaluare a  conceptelor de învățare și educație. Cititul, scrisul și matematica rămân importante pentru ca cei mici să descifreze lumea înconjurătoare, însă abilitatea de a învăța prin joc ar trebui păstrată mai mult deoarece este cea mai distractivă și cea mai ieftină.