Oricărui traducător sau translator i se poate întâmpla să nu găsească instantaneu corespondentul în limba de tradus. Dacă extindem ipostaza, acest fenomen poate să aibă loc în orice moment în viaţa oricărei persoane, nu doar pentru un traducător sau un translator. Aşadar, ce facem când nu ne vin cuvintele, deşi le cunoaştem sensul?
Conform unor studii de specialitate din domeniul lingvisticii şi psihologiei, acest fenomen are câteva posibile explicaţii ştiinţifice. Dacă ne gândim la felul în care învăţăm cuvintele unei limbi, pare că pronunţia şi sensul cuvântului sunt stocate în acelaşi loc în mintea noastră. De exemplu, pentru cuvântul câine, pronunţia şi sensul de bază al cuvântului (patruped cu blană din familia canidelor) ar trebui să fie localizate în aceeaşi zonă a creierului.
Totuşi, această stare de pe vârful limbii contrazice ideea de stocare comună a sensului şi pronunţiei cuvântului. Astfel, psihologii au ajuns la concluzia că mai întâi ne gândim la sensul cuvântului, pentru ca mai apoi să obţinem pronunţia corespunzătoare sensului cuvântului în cauză. Acest proces mental este de obicei unul direct, rapid şi infailibil şi presupune că stocăm informaţiile despre cuvinte în zone diferite ale creierului. În mod evident acest aspect se datorează faptului că centrul vorbirii se află într-un loc diferit de zona de memorie pe termen lung a creierului. O altă cauză ar fi, pentru vorbitorii de mai multe limbi (inclusiv translatorii şi traducătorii), faptul că trebuie să reţină cantităţi duble de informaţii despre pronunţie şi sens. S-a observat că la vorbitorii de mai multe limbi, starea de pe vârful limbii apare mai des şi durează mai mult, deoarece creierul trebuie să depună mai mult efort când caută în cotloanele minţii sensul şi pronunţia pentru câine şi apoi pentru dog (în limba engleză) sau Hund (în limba germană).
Deşi depun mai mult efort mental, vorbitorii de limbi diferite au şanse reduse de a suferi de boli neurodegenerative, ca sindromul Alzheimer. Ba mai mult, aceştia îşi îmbunătăţesc memoria şi abilităţile de a rezolva diferite tipuri de probleme.
Aşadar, cei care vorbesc două limbi prezintă mai des această stare de pe vârful limbii datorită efortului mental depus, dar, pe termen lung, reprezintă cea mai bună alegere pentru un posibil angajator. Dacă pe CV-ul candidatului pentru postul oferit de dvs. apar mai multe limbi vorbite fluent, fiţi sigur că acest aspect îl plasează mult deasupra celorlalţi candidaţi, indiferent de domeniul de activitate.
