Manager sau şef?

Manager sau şef?

Stilul practicat de un manager reflectă modul în care acesta îşi exercită atribuţiile care îi revin, rolul pe care îl are, natura comportamentului său. Fiecare manager are stilul său personal care nu este transmisibil, dar se modifică de la o perioadă la alta, atât în funcţie de angajarea personală faţă de rezultatele unităţii şi, prin aceasta, de propriile interese, cât şi în funcţie de modul de cooperare cu componenţii grupului pe care-l coordonează.

 Stilul de management ţine de întreaga activitate a managerului: modul de a gândi, de a se comporta şi acţiona, felul în care acesta intervine în activitatea subordonaţilor, capacitatea lui de a se adapta la diferitele situaţii.

Astfel, stilul de conducere reflectă „arta” cadrelor de conducere de a se adapta situaţiilor ivite, de a sesiza imediat esenţa problemelor și de a le trata prin utilizarea celor mai potrivite metode. Stilul de conducere este condiţionat de:

  • personalitatea cadrului de conducere – este determinată de pregătire, aptitudini, temperament, voinţă şi se reflectă în modul în care este concepută şi realizată conducerea;
  • colectivul condus (prin calitatea colaboratorilor, atitudinea lor faţă de muncă şi atmosfera generală din colectivul condus) influenţează atât prin potenţialul şi personalitatea fiecăruia în parte cât şi prin coeziunea întregului colectiv;
  • stilul nivelurilor ierarhice superioare şi competenţa acordată cadrului de conducere pot influenţa, în bine sau în rău, stilul cadrelor de conducere subordonate, prin exemplul personal şi exigenţa manifestată, precum şi prin intermediul amplorii competenţei decizionale.

De fapt, stilurile sunt extrem de variate deoarece fiecare manager practică un stil propriu. În aceste condiții, dacă vrem să-l caracterizăm pe cel care ne conduce, trebuie să ţinem cont de următoarele aspecte:

  1. Capacitatea profesională – această caracteristică este relativă deoarece acelaşi angajat, în funcţie de particularităţile şi exigenţele postului ocupat, poate să fie sau nu capabil, să corespundă sau nu sarcinilor ce-i revin.
  2. Capacitatea organizatorică – trebuie să aibă evidente calităţi de organizator, coordonator şi planificator, fără de care este greu de conceput un manager „adevărat”.
  3. Capacitatea de a impune şi menţine un climat exigent, favorabil eficienţei
  4. Modalităţile „preferate” de motivare – acesta are la dispoziţie o gamă suficient de largă de soluţii pentru motivarea colaboratorilor săi.
  5. Modalitatea „preferată” de a aprecia munca colaboratorilor (atitudinea faţă de performanţă)
  6. Delegarea autorităţii – putem vorbi de împuternicirea colaboratorilor de a lua singuri decizii în toate situaţiile care le afectează propria muncă sau de lipsa totală de delegare a autorităţii, când aproape toate deciziile sunt luate de manager.
  7. Practicile de luare a deciziilor – pot fi: autoritare, consultative sau participative.
  8. Principialitate şi corectitudine – este de neconceput un colectiv performant cu un manager incorect.
  9. Centrarea pe om
  10. Realizarea controlului – poate fi de la un control amănunţit, în care şi cea mai neînsemnată acţiune este verificată de „şef”, până la un control general, în care sunt verificate numai rezultatele.
  11. Atitudinea faţă de nivelul ierarhic superior – se reflectă în rezultatele colectivului, în ataşamentul colaboratorilor faţă de şeful lor, în coeziunea colectivului.

Totuşi, fiecare manager va aplica un stil propriu de conducere, îmbinând, de fapt, caracteristici din mai multe stiluri pentru a face faţă situaţiei cu care este confruntat.

By |2018-08-27T07:48:26+00:00decembrie 5th, 2017|Articole|0 Comments