Primele traduceri în limba română

Primele traduceri în limba română

Conform dovezilor lingvistice recunoscute de Academia Română limba română a fost folosită pentru prima dată ca limbă de cultură în secolul al XIII-lea. Există o mărturie conform căreia în timpul Papei Inocenţiu al IV-lea (1243-1258) s-a tradus liturghia şi în limba română, făcând cinste gintei latine din care fac parte românii. Concomitent, liturghia se traducea şi în limba bulgară, act ce făcea parte dintr-o largă implementare a religiei catolice.

În secolul al XVI-lea se traduceau în româneşte Psaltirea, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneţiană, în manuscris fiind evidente etapele de traducere a textului de către mai mulţi traducători anonimi, din diverse perioade de timp. Limba folosită în aceste documente este de vechimi diferite şi este greoaie, un amestec de exprimare evoluată cu termeni intraductibili, dar care conţine elemente arhaice latineşti şi elemente mai recente de origine slavonă. Astfel, reiese că vechile texte latineşti erau mai târziu traduse în slavonă, conformându-se cerinţelor Ţarului rus din secolul XIV.

Un rol aparte în traducerea vechilor texte religioase din limba latină vulgară (Vulgata) în mai noua limbă slavonă îl aveau Psalmii. Mulţi psalmi erau adaptaţi din textele latineşti, catolice la nevoile ortodoxe ale ecleziastului. Astfel, apar cântece religioase unde se regăsesc foarte multe forme arhaice ale cuvintelor latineşti traduse în slavonă: mesereare (milă) din lat. miserere, păraţ (cerul-gurii) din lat. palatium, părăta (a pătimi) din lat. poenitare, deşildere (a dori) din desiderare, sprezice (a apela juridic) din superdicere, încindre (înflăcărare) din incendere, vence (a învinge) din vincere.

Astfel de cuvinte reprezentau printre primele forme ale limbii române, pe care mai târziu, în 1521, autorul Scrisorii lui Neacşu din Câmpulung le folosea ușor modificate, arătând următoarea etapă în evoluţiei limbii române.

 

By |2018-08-27T13:07:11+00:00ianuarie 26th, 2017|Articole|0 Comments